Negura Istoriei

Varful Parangul Mare (2519m) este o tinta pe care am vrut sa o ating inca de anul trecut. Este cel mai inalt varf din Muntii Parang fiind situat pe locul 5 in topul celor mai inalte varfuri din Romania.

Ca de obicei, plecarea din Cluj-Napoca nu ne-a permis efectuarea traseului intr-o singura zi fapt ce ne-a determinat sa apelam la urmatorul plan:

-plecare din Cluj vineri seara la ora 21 si cazare in Hunedoara.
-vineri dimineata la prima ora plecare spre Parang, facut traseu, intors acasa in Cluj

Este de mentionat ca acestea s-ar fi putut face si intr-o singura zi doar ca ar fi fost foarte obositor drumul. Pentru cineva care este mai aproape de muntii traseul ar fi mai realizabil intr-o singura zi.

Tinta de data acesta a fost Vf Peleaga, cel mai inalt varf din muntii Retezat, 2509 m altitudine. In Retezat mai fusesem o singura data, si aceasta acum vreo 6 ani, insa de atunci am tot visat la Retezat. Acum dupa atata vreme a venit din nou momentul. Cu foarte putin timp la dispozitie, a trebuit sa gandesc un traseu realizabil (de o zi). Bineinteles m-am consultat cu prieteni, am mai citit forumuri si alte siteuri si am ajuns la concluzia ca nu as putea pleca din Cluj dimineata si sa ma intorc seara inapoi, astfel ca am mai rezervat putin timp din ziua precedenta si am pornit la drum. Planul era urmatorul: -plecare din Cluj Duminica dupamasa la ora 18 si cazare in Hunedoara. -Luni la prima ora plecare spre Retezat, facut traseu, intors acasa in Cluj Traseul gandit se poate vedea si mai jos, am bifat pe harta doar punctele semnificative de pe traseu incepand cu, barajul Gura Apelor, bariera unde se plateste o taxa pentru a traversa drumul forestier ce duce in Poiana Pelegii, Lacul Bucura, Vf Peleaga, Vf Custura Bucurei, Curmatura Bucurei, Vf Bucura si Poarta Bucurei. O singura zi pentru: plecare din Hunedoara - Traseu Retezat - intoarcere la Cluj-Napoca Mai jos se poate vedea harta cu traseul propus (facuta de mine), iar imediat dupa ea incep sa descriu traseul nu doar ca sa imi ramana mie ca amintire dar si pentru cei care vor dori sa faca acelas traseu si poate vor avea folos de pe urma lui. 05:30 AM Plecare din Hunedoara 07:27 AM Ajungem la bariera (plasata imediat dupa baraj) Aici nu este nici o miscare. Langa bariera este o masuta unde de obicei sta cineva ca sa deschida bariera insa la ora asta nu putem avea pretentii. Imediat alaturi este ocolul silvic, ei se ocupa de bariera, asa ca mergem sa ii trezim. Taxa la bariera daca imi aduc aminte bine a fost de 5 lei de persoana + 6 lei taxa pentru masina, si se percepea si taxa pentru cort, insa noi cum am mers sa facem traseul intr-o zi nu am avut nevoie de cort. Doamna la care am platit ne-a avertizat ca drumul este teribil de rau si ca exact cu o zi inainte cineva isi sparse baia de ul 09:10 AM Ajungem in parcarea din Poiana Pelegii Aici nu este nici o miscare. Sunt foarte multe masini parcate dupa cum ne si asteptam insa nici un om..doar un caine. In fine, am vazut un indicator si am inceput sa il urmam.

Am trecut un podulet si in doua minute, imediat pe dreapta am zarit Poiana Pelegii unde erau destui de multi oameni cu corturile asezate. 10:05 AM Ajungem la Lacul Bucura Da..privelistea este frumoasa. Vremea este buna. Zarim multe corturi si foarte multi oameni, fiecare cu treburile lor. Noi facem o ora pauza de masa, odihna si foto. Ne pregatim ascensiunea spre Vf Peleaga. 10:03 AM Plecare de la Lacul Bucura (Salvamont) spre Vf Peleaga 12:45 AM Atingem Vf Peleaga Aici facem 40 de minute pauza de masa, odihna si foto. 13:25 AM Plecare de pe Vf Peleaga pe Saua Bucurei spre Curmatura Bucurei Trecem prin Vf Custura Bucurei, unde ne intalnim cu 6 oameni din doua grupuri diferite opriti pentru odihna. Nu am notat cat timp am facut de pe Vf Peleaga pana aici insa aproximativ 30 de minute. 14:28 AM Ajungem la Curmatura Bucurei De aici este posibilitatea coborarii la Lacul Bucura in cazul in care efortul fizic depus este peste masura puterilor. Acesta se poate face pe traseul albastru marcat cu: Facem 5 minute pauza deoarece am venit doar la vale, ne hidratam cu putina apa si urcam pe Vf Bucura pe traseul care continua sa fie marcat cu rosu: 15:17 AM Atingem Vf Bucura I (trecand prin stanga Vf-lui Bucura II) Aici ne intalnim cu un grup din Bucuresti cu care schimbam cateva vorbe. Tot ei ne explica traseul spre Poarta Bucurei spre care ne si pornim dupa ce ne odihnim putin. 16:17 AM Ajungem la Lacul Bucura din nou, trecand prin Poarta Bucurei Aici ne mai odihnim o ora dupa care ne pornim spre poiana pelegii, drum care ne va costa putin mai mult (dar nu cu mult) decat timpul scos 'la deal', insa aceasta din cauza ca ne-am mai tot oprit pe parcurs. In jurul orei 18: 30 ajungem la masina si ne pornim spre casa.

Nu credeam ca drumul spre libraria mea preferata imi va pune in fata de data aceasta o cartulie cu cetati si castele din judetul Cluj, o carte care ma fascinat atat de mult incat am decis ca trebuie sa ma pornesc sa vizitez acele locuri...sa le aflu povestea.

Am decis sa plec spre nord iar obiectivele gasite in directia aceasta au fost Castelul Haller din satul Coplean, Castelul Kornis din satul Manastirea, Castelul Banffy din satul Rascruci si Castelul Banffy din satul Bontida.




Sensul in care voi parcurge castelele va fi invers, adica sa merg pana in satul Coplean ca sa vizitez intai Castelul Haller (cel mai indepartat) si aceasta ca sa evit caldura dupa-amiezii. Dupa ce se intra in sat, se face un drum la stanga care deviaza de la drumul principal (pe langa un bar), se trece peste o linie de cale ferata dupa care se face la stanga iar urmatoarea intersectie la dreapta. Se poate vedea exact traseul pe harta de mai sus, este de preferat a se merge pe acelas traseu deoarece ofera o imagine foarte frumoasa a castelului care se poate vedea din departare.



Singuratic, aflat la marginea satului, prima senziatie care o simt este una ciudata...de bucurie si de tristete in acelas timp. Bucuria de a vedea o asa minunatie, bucuria de a-mi inchipui cum a fost odata, bucuria de a reconstitui in propria mea minte cum se inaltau candva zidurile care candva imprejmuiau castelul si turnul din care putin se mai vede, iar tristetea de a-l vedea asa pustiit.



Castelul Haller sau Castelul cu Scoici a fost construit intre anii 1725 - 1771 in stil baroc de catre guvernatorul Transilvaniei din acea vreme, Ioan Haller. Din tot ce a fost se mai vad ramasitele unor ziduri si al bastionului (forma circulara) de aparare si cladirea principala care este lipsita de acoperis si plina de iarba si tufe in interior.



Ferestrele de la etajul cladirii sunt decorate cu scoici in forma de evantai, acesta fiind motivul pentru care acest castel mai este cunoscut si sub numele de Castelul cu scoici.



Pana in anul 1948 castelul a apartinut familiei Haller de Hallerko, apoi a fost confiscat de catre comunisti devenind sediu al CAP-ului local iar in 1989 a fost parasit urmand apoi sa fie pustiit de tot ce mai a ramas bun din el de catre locuitorii din zona. Tot atunci s-a prabusit si acoperisul castelului si a ramas asa pana astazi.



In faza initiala castelul a fost construit in cel mai timpuriu stil baroc transilvanean, ulterior fiindu-i adaugate ornamentatile rococo realizate de scluptorul austriac Anton Schuchbauer. (realizator si al Statuii Fecioarei Maria din Cluj)



Cladirea are o lungime de 24.5 metri, avand o intrare marcata de sase coloane de piatra cu capiteluri ionice care sustin terasa lunga de 9.5 metrii.



Mai sus se poate vedea o poza cu castelul inainte de anul 1920 cand acoperisul sau a ars intr-un incendiu fiind distrus in intregime iar mai jos se poate vedea o fotografie mai noua a castelului cu noul acoperis.



Ma intreb cu ingrijorare cat de dura va fi natura cu acest castel in urmatorii ani si daca va mai avea vreo sansa sa scape. Nu pot decat sa sper ca cererea de restituire a castelului depusa de urmasii familiei Haller va fi aprobata si ca acestia vor readuce la viata aceasta ruina.



Ma retrag de aici, las castelul in linistea lui..o ultima privire din masina.



De aici merg inapoi in Dej iar de acolo spre satul Manastirea la urmatorul meu obiectiv, Cetatea Kornis. Spre surprinderea mea oamenii din Dej pe care i-am intrebat legat de directia spre sat, nu au stiut sa imi spuna. Parca nu ar fi auzit in viata lor de un sat cu nume Manastirea. Pana la urma niste muncitori la drum au stiut sa imi spuna.

Locatile sunt destul de apropiate, ca si timp nu cred ca drumul intre cetati a durat mai mult de 30 de minute. Odata ajuns in satul Manastirea intreb un localnic despre castelul Kornis, insa dansul nu stie nimic despre nici un castel. Imi spune ca este o cladire mai veche in centrul satului, si am presupus ca acea cladire poate fi ceea ce caut eu. Ma indrept spre centrul satului inca mirat ca poate exista cineva in satul acesta care sa nu stie ca ruina ce urma sa o gasesc a fost candva un splendid castel.



Initial am dat peste scoala construita la sfarsitul secolului XIX-lea care apartinea tot familiei Kornis, cladire care acum se afla in stare de deteriorare. Oamenii isi mai adapostesc caii inauntrul ei, deci se intelege de la sine viitoarea soarta a ei. Nu departe se zareste adevarata drama a acestui monument...



Intrarea este pazita de statuile a doi inorogi (eu ma mir cum de inca mai sunt), se mai vede de asemenea si santul peste care se lasa o punte pentru a se putea intra in castel, punte care se ridica pe timpul noptii sau in cazul unor eventuale pericole.
Intrarea in incinta interioara se face printr-un turn pe care se afla plasat blazonul familiei Kornis pe care de asemenea se regaseste simbolul unui inorog.



In interiorul turnului inca se mai gasesc doua porti ale sale care stau intinse pe jos. Ce senzatie ciudata...pana si balamalele in care stateau prinse se mai vad in perete ruginite.



Castelul are o poveste lunga dar in mare ce pot sa zic. In 1573-1593 a fost construita cladirea principala a castelului de catre Kristóf Keresztúri in stil renascentist. Castelul a fost mereu completat cu cladiri noi pe forma unei incinte patrulatere.

Initial castelul a apartinut familiei Kerestury insa pe la jumatatea secolului XII a fost probabil cumparat de familia Kornis. Gáspár Kornis se ocupa de ridicarea celui de-al doilea etaj al cladirii principale. Castelul mai este renovat si de fiul acestuia, Zsigmond Kornis care mai adauga doua bastioane in partea nordica. Turnul care se mai vede si astazi de pe latura de vest a fost renovat tot de Zsigmond Kornis cam pe la anul 1720.



Putin din ce a mai ramas astazi se poate zari si mai sus. Mai jos se pot vedea o poza cu turnul din exterior in care se vad cei doi inorogi si o poza cu turnul din interiorul incintei unde se poate vedea chiar deasupra portii o icoana a Maicii Domnului scluptata in piatra, care astazi nu mai este.





In poza de mai sus se poate vedea fantana care pana nu de mult era functionala si se putea scoate apa potabila din ea. Acum insa as putea zice ca in proportie de 80% din ea se mai pastreaza insa este infundata si daca candva avea 7 metri adancime acum mai are doar 1 m si se pot vedea gunoaiele de oameni in ea.



Incepusem sa vorbesc despre icoana ce fusese furata...Totul a inceput cand icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului de la Manastirea Nicula a fost pictata de preotul Luca din Iclod in anul 1681. Se zice ca dupa 13 ani icoana a lacrimat pentru prima data, iar Zsigmond Kornis impresionat fiind de acest fapt a dat ordina ca icoana sa fie dusa in capela castelului sau. (biserica gotica cu turn octogonal apartine astazi Bisericii Ortodoxe Romane)



In biserica aceasta inca se slujeste, acest lucru mi s-a confirmat de la insasi preotul satului care a fost foarte amabil in a-mi oferi informatii despre biserica. Tot dansul mi-a spus ca in sat se mai afla o biserica din secolul 13. (deci sub nici un caz o biserica mai noua sau mai mare cum se zvoneste pe internet)

Revenind la icoana facatoare de minuni care a fost adusa de la Manastirea Nicula in acest loc, pot sa spun ca nu a stat aici decat un an, deoarece localnicii au facut presiuni enorme iar Zsigmond Kornis care era guvernatorul Transilvaniei pe atunci a fost nevoit sa o inapoieze. Acesta a ordonat sa se realizeze doua reproduceri in piatra a icoanei chiar inainte de a o inapoia, reproduceri care au ramas la castel.

Dupa anul 1989 una dintre acestea care era mai expusa a fost dusa la Muzeul de Istorie din Dej iar de acolo (din lipsa spatiului), ea a ajuns la Manastirea Nicula. Cea de-a doua icoana a ramas insa la castel dar care a fost furata de acolo.



Se poate observa icoana lipsa in imaginea de mai sus. In locul ei insa se afla o inscriptie care inca nu am nici cea mai mica idee ce inseamna.



Cealalta icoana a fost asezata deasupra intrarii in cladirea din care putin se mai vede in poza de mai jos.



Dar ce era canva...


In alta cladire din care a mai ramas ceva, si in care am putut intra, a mai ramas ce se poate vedea mai jos.



Iar o imagine din fata..



Ce ar mai fi semnificativ de stiut este ca o parte din castel a fost distrus in timpul celui de-al doilea razboi mondial, iar prin 1950 colectile sale au fost arse de comunisti sau furate. (biblioteca cuprindea peste 9000 de volume foarte rare)

Ma hotarasc sa merg mai departe, la urmatorul meu obiectiv. Las castelul acesta in paza inorogilor si sper totusi ca poate cererea de revendicare a castelului care s-a facut de o mostenitoare a familiei Kornis, sa aiba succes in vederea reconditionarii castelului.



O ultima poza cu ce a fost castelul in 1915 si ce este acum, dupa aproape 100 de ani.. plec cu gandul ca poate o sa ma reintorc candva aici..sa vad (nu cum s-a deteriorat mai mult) ci cum renaste acest castel din propria "cenusa" la fel ca pasarea Phoenix.

Strabat satele pe care le-am parcurs cu cateva ore in urma in sens invers, si ma opresc in satul Bontida. Castelul Banffy (aflat la 30km de Cluj) este asezat pe malul Somesului. Unul dintre cele 100 de monumente istorice din lista celor mai periclitate la nivel mondial, castelul Banffy se inalta inaintea mea.


Povestea castelului acesta este una lunga. Nu se deosebeste cu mult fata de celelalte de dinainte, insa un singur plus ar fi ca acesta se afla in restaurare din anul 1999 in urma acordului cultural semnat intre Ministerul Culturii din Romania si Ministerul Patrimoniului Culturai din Ungaria.

Sa o luam de la capat! Sa incepem cu domeniul pe care este amplasat castelul. Domeniul acesta a apartinut regelui Sigismund de Luxemburg care la donat familiei Banffy in anu; 1387. Constructia castelului a inceput in anul 1437 cand baronul Banffy a primit acceptului regelui Albert de a-si ridica cetate, si a fost finalizata in 1543. (stil renascentist si baroc) Se presupune ca pe acest loc a existat inainte o resedinta nobiliara inca din secolul al XIV-lea. (insa prima atestare documentara a castelului dateaza din anul 1680)


Castelul a suferit modificari in timp, incepand cu Dionisie Banffy (1638-1674) care cu ajutorul arhitectului italian Agostino Serena a realizat un ansamblu fortificat cu patru bastioane in cele patru colturi, un turn inalt la intrare si o gradina aflata in sudul ansamblului.

Urmatorul care a adus modificari castelului a fost mostenitorul sau, Dionisie Banffy al II-lea care s-a ocupat de reconstructia castelului (1745 - stil baroc austriac). S-au creat noi cladiri, forma castelului fiind a literei U. Aceasta se poate vedea si pe fragmentul hartii de mai jos, care face parte din harta Iosefina a Transilvaniei 1769-1773.


Se poate vedea castelul in mijloc si intinsul domeniu aflat la sud de el. Urmatorul descendent care va aduce modificari castelului va fi József Bánffy. Iar de acum incepe istoria neagra a acestui castel.
Proprietarii castelului au fost alungati de catre trupele germane in anul 1944, castelul urmand sa fie folosit in scop militar. (spital militar)



Spre sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, atunci cand trupele germane se aflau in retragere, acestia au jefuit si incendiat castelul. (s-a distrus mobilierul, biblioteca si renumita galerie de portrete)
Bineinteles ca nu numai aceasta a dus la degradarea castelului pana la stadiul la care afla si astazi. A urmat perioada comunista in care castelul a functionat ca sediu CAP, iar prin faptul ca nu a fost intretinut s-a deteriorat si mai tare. Nici sateni nu s-au lasat mai prejos, care au adunat cam tot ce s-a putut lua.


Cand eram in incinta castelului si priveam ce a mai ramas din el, a venit la mine un satean ce era si el prin zona si a inceput sa imi povesteasca cum era candva castelul. (zicea ca el a copilarit aici)
Si a inceput omul sa imi spuna si imi descria castelul cum il puteti vedea si mai sus. Eram chiar in fata la acea intrare, si imi explica nenea cum era plin de statui pe cladire si cum nu mai sunt.

L-am crezut, desi nu se vedea nici o urma cum ca ar fi existat deasupra acele statuete, dar dupa ce am ajuns acasa si am cautat poze..am ramas uimit...au furat tot. O parte din statuete au reusit sa fie salvate si sunt adapostite astazi de Muzeul de Arta din Cluj.



Asa ceva arata acum ceea ce ati putut vedea mai sus si se poate vedea si mai jos. Tot acel satean imi arata inspre statueta de deasupra intrarii care spre surprinderea mea a ramas nefurata. Dar cum nu am fost atent la ea, nici nu mi-am dat seama ca ii lipseste capul vizitiului. Imi zice ca atunci cand au vrut sa o fure au tras de cap si s-a rupt si atunci nu s-au mai atins de ea considerand-o fara valoare...asa se face ca una din toate....a mai ramas.





Intrarea principala in incinta castelului se poate vedea in imaginea de mai jos, cum era candva si cum este acum.


Parca e de necrezut...tot s-a furat. Cum zicea sateanul acesta..romanul pana nu fura ceva, indiferent ce, chiar si un ac, numai sa fie ceva, sa plece cu ceva..el nu pleaca.




Ma indrept spre sudul incintei , aici se afla singurul corp care a fost renovat al castelului, corp care gazduieste astazi o cafenea in care se poate servi si suc si inghetata.


Nu as vrea sa inchei fara sa mai atasez o poza care mie mi-a placut foarte mult, si anume cea de mai jos.


Cateva date relevante despre castel se mai pot gasi aici iar pentru a vedea poze si din interiorul castelului faceti un click aici

Si iata-ma pornit spre ultimul meu obiectiv, de data asta plec mai usurat putin cu gandul ca data viitoare cand voi veni aici, voi gasi castelul intr-o stare mai buna decat l-am gasit acum.

Despre acest castel nu pot sa zic prea multe decat faptul ca se vede din strada principala. Eu sincer cand am ajuns acolo a fost inchis, nu am putut intra. Tot ce am putut sa fac a fost sa il admir de afara printre gratile portii de la intrare. Oricum la prima vedere pare destul de in regula, nu stiu cum ar fi la o a doua vedere.



Mai multe informatii referitoare la acest castel se pot gasi aici.